Mini-derbyul de pe Bernabeu a inceput cu aplauze. Aplauze pentru legenda Michel, pentru Dani Parejo sau chiar pentru Miguel Torres. Atmosfera a fost prieteneasca, intre doua echipe care se intalnisera parca pentru o seara romantica petrecuta intre doi buni prieteni. Getafe a pastrat atmosfera amicala a meciului, intrucat trupa lui Angel Torres nu a pus reale probleme concitadinei de pe Bernabeu. Ba chiar as putea spune ca neasteptat, Getafe s-a dovedit a fii cel mai potrivit adversar pentru Pellegrini et comp, intrucat ‘albastrii’ nu au aratat nimic. Absolut nimic. Nu au imprumutat rautatea si inteligenta lui Michel, nici macar nu au reusit sa profite de mana intinsa de Mateu Lahoz, arbitrul care l-a trimis la cabine pe Albiol inca din prima repriza.

Pellegrini a aratat mult tupeu inainte de debutul meciului. A renuntat la Guti pe care l-a penalizat excluzandu-l din lotul de 18 pentru meciul de astazi, iar capitanul Raul Gonzalez a fost lasat pe banca. In plus, chilianul a schimbat foaia si l-a urcat pe brazilianul Marcelo la mijlocul terenului titularizandu-l pe banda stanga pe Alvaro Arbeloa. Si in atac lucrurile au fost putin distincte, Higuain a coborat in dese randuri ca aripa dreapta in timp ce Kaka a creat tridentul din fata celor doi mijlocasi defensivi. (alaturi de Marcelo si Pipa). Mutari tactice inspirate ale chilianului, intrucat Madridul a aratat ceva mai bine. Nu insa suficient…Cu Raul pe banca mult mai activ decat antrenorul Pellegrini, Realul a incercat, a incercat si a tot incercat, dar nu i-a multumit pe cei peste 72,000 de fani merengue prezenti la meci.

Putem gandi meciul de azi si altfel, pentru ca Real a jucat bine, ba chiar arhisuficient daca ne gandim in contrapartida, la ce-a oferit Getafe. Derbyul s-a jucat simplu, fara complicatii, fara tensiunea oferita de partida de anul trecut. Doar Mateu Lahoz si-a bagat coada sau ma rog…fluierul in meciul de asta seara. Arbitrul meciului i-a obligat oarecum pe elevii lui Michel sa iasa la joc si sa profite de eliminarea lui Albiol, trimis la vestiare dupa ce in postura de ultim aparator l-a tras pe Soldado. Excesiv de riguros, Lahoz a parut insensibil la gloantele de cauciuc pe care oaspetii le-au folosit si parca i-a provocat. Numai ca paradoxal, echipa care s-a trezit in inferioritate numerica (aka Real) s-a trezit si la viata. Pellegrini a schimbat din mers si la mutat pe Ramos in centru in locul eliminatului Albiol, pe Arbeloa in dreapta si l-a coborat pe Marcelo in stanga.

Dupa pauza, madrilenii au reusit sa creasc ritmul jocului, mult imbunatatit dupa golul marcat in minutul 52. Pentru ca chilianul a incercat sa conteze in acest meci pe jucatori de care era convins ca vor da totul, norocul i-a sarit in ajutor. Si peste noroc, s-a ridicat cu al sau picior magic, tragand cu putere din Pipa pacii, Higuain. Argentinianul a rezolvat ecuatia meciului in doar 3 minute. Mai intai a deschis scorul cu stangul, iar peste trei minute i-a zambit ironic lui Mario aflat langa el, a profitat de pasa lui Benzema, si a inchis partida: 2-0 pentru Real Madrid dupa dubla pustiului minune nascut la Brest. El Pipita putea reusi hattrickul, insa bara s-a opus sutului sau din lateral dreapta dupa o cursa superba pornita de la 35 de metri de poarta lui Ustari.

Getafe a fost incapabila sa ofere un raspuns. A incercat sa construiasca ceva dar Parejo a fost in zi slaba. A incercat sa distruga, insa Boateng sau Celstini au fost prea moi. A incercat sa inscrie, insa lui Soldado sau Manu le lipsea mereu ceva esential: mingea. Pana la final a ramas 2-0, iar Realul lui Pellegrini asteapta cu nerebdare meciul cu Milan din Liga si peste toate il astepta pe Cristiano.

Real Madrid: Casillas, Sergio Ramos, Pepe, Albiol, Arbeloa; Xabi Alonso, Lass, Kaká (Van der Vaart 80’), Marcelo; Higuaín (Raúl 77’), Benzema (Gago 61’)

Getafe: Ustari, Miguel Torres, Mario, Cata, Mané; Celestini, Boateng (Albín 51’), Pedro León, Parejo (Adrián 67’); Manu (Gavilán 60’), Soldado