A fost blat! Aseara am asistat la o intelegere tacita si nedorita. Ma raliez si eu la opinia generala si spun ca Real-Milan a fost un blat murdar…un blat de-o singura parte…acolo unde un latent Manuel Pellegrini nu a stiut sa contracareze intelegerea care i-a cuprins pe madrileni. Ce intelegere? Ce blat? Blatul dintre neputinta, indolenta si impotenta, trei caracteristici care i-au lovit aseara pe elevii lui Pellegrini. Trei epitete care s-au inteles mult mai bine decat au facut-o tot meciul Kaka si Granero. Cand pierzi de-o asemenea maniera in fata unor tipi ce-ti lasa impresia ca i-au luat nepotii de mana si i-au plasat nepasatori la azilul patronat de Berlusconi si dirijat de Galliani nu te poti gandi decat la ideea ca acest sport devine prea complicat pentru tine.
Sigur timpul ne este prieten, asa cum mereu ne anunta linistitor Jorge Valdano, dar directia in care mergem se schimba de la o zi la alta. Ma intreb oare de cat timp au nevoie jucatori grandiosi precum Kaka, Benzema sau Xabi Alonso sa se integreze, in contextul in care Cristiano pare ca imbraca tricoul alb deja de 3 sezoane? Ma intreb de exemplarul domn Valdano nu-l i-a frumos de manuta pe Sergio Salamanca (prietenii stiu de ce) si nu-i inmaneaza un bilet catre un sanatoriu din Elvetia care trateaza indolenta. Ma intreb de ce fanii din spatele portii lui Iker dorm cu nerusinare si nu il tin de vorba pe San ca sa nu adoarma el insusi Si ma intreb deja serios pe cine am transferat de fapt: pe Xabi sau pe Mikel Alonso? Oricum pretul e prea mare…
Rabdare… am cerut mereu rabdare si in ciuda nervilor provocati aseara de jocul execrabil al madrilenilor dar si de nesimtirea unui campion absolut al fotbalului modern (care aseara a preferat in detrimentul fotbalului fitele si palmele) incerc sa ma linistesc. Real a controlat jocul aseara pana la executia fantastica a lui Andrea Pirlo. Grava eroare a lui Dida, i-a prilejuit capitanului Raul sa deschida scorul, dupa ce ‘impostorul de serviciu’ De Bleeckere refuzase un penalty la fel de vizibil de pe luna ca si Marele Zid Chinezesc.
A fost 1-0 pentru madrileni la pauza iar repriza secunda a inceput la fel. In minutul 55 raportul cornerelor era 7-0 pentru Real iar la suturi spre poarta aveam vreo 8-0. Era clar ca Milan (echipa care tine cu tot dinadinusul sa-i fure rivalei Juventus nu doar trofeele ci si titulatura de <Batrana doamna>) nu e o echipa care sa puna mari probeleme. Meciul curgea leger spre oi victorie madrilena chiar daca Xabi innota sau Kaka efectiv uitase la ce echipa joaca. A venit executia de 1-1 a lui Pirlo care l-a incurcat pe Iker si trezit totodata. Doar ca la fel ca orice om, luat imediat dupa somn, San Iker alk nostru gafeaza uluitor la golul inscris peste alte 5 minute de Pato si Milan preia conducerea 2-1.
Pellegrini muta inspirat si il scoate pe Granero care terminase clar benzina aruncandu-l in lupta pe RR Drenthe. Olandezul (singura modificare a chilianului !) reuseste sa egaleze la un corner executat inspirat de…Raul! Harababura totala din jocul Realului este taxata pe final. Milan inscrie la o faza la care Sergio Ramos se hotaraste defintitv sa-l trezeasca pe Iker si-l busculeaza, dar ‘impecabilul’ De Bleeckere vede fault in atac. Rossonerri profita insa de o noua evolutie sclipitoare a lui Marcelo si Pato ramas singur cu San Iker produce cea de-a doua infrangere in era Pellegrini.
Concluziile sunt destul de putine dupa un astfel de meci. Poate ca am pierdut pentru ca incepem sa depindem de Ronaldo, poate din cauza proastei administratii ai jocului sau poate doar pentru ca a venit Rafa Nadal la meci Cert este ca Real a avut aseara in teren doi jucatori si alti noua afectati de blatul murdar oferit de indolenta, impotenta si neputinta lor. HALA MADRID!
Real Madrid: Casillas, Ramos, Albiol, Pepe, Marcelo; Lass, X.Alonso, Granero (Drethe 68’), Kaká; Raúl, Benzema
Milán: Dida, Zambrotta, Thiago, Nesta, Oddo; Ambrosini, Seedorf, Pirlo; Ronaldinho (Flamini 90’), Pato, Inzagui (Borriello 60’)